Aviația dă senzația

„Pentru mine cerul nu este limita, ci doar începutul!"

În aviație nu știi niciodată tot

Nu știu cum sunt alte domenii, nu știu dacă există o meserie în care să atingi punctul în care spui:

„Gata, de acum nimic nu mă mai poate surprinde, le știu pe toate!”

Însă aviația sigur nu se numără printre aceste domenii.

Pe curând,
prieten drag!

Așa cum ai aflat deja, voi absenta o perioadă din tumultul vieții de pilot militar!

Am agățat combinezonul în cui! Odată cu el și toate planurile profesionale!

Este deja ciudat că nu mai simt presiunea zilelor mereu altfel, a misiunilor fulger, a acestei profesii mereu în dinamică!

Îmi vei lipsi, camarade! Dar vai, ce fericită sunt!

Pentru că motivul este unul ce aduce numai bucurie!

Cum am ajuns pilot militar. Episodul 4

Atunci a fost clipa în care am renunțat la gândul de a deveni pilot de supersonic. Am stat și am analizat foarte bine toate opțiunile, am încercat să gândesc pe termen lung, am încercat să găsesc un echilibru între viața profesională și cea personală (care, sincer, până atunci o neglijasem) și am găsit cea mai bună variantă pentru mine: trecerea pe aeronava C-27J Spartan, cea mai nouă aeronavă din dotarea Forțelor Aeriene de atunci. Nu a fost o decizie ușoară. Renunțam de bună voie la visul de a fi pilot pe supersonic.

Cum am ajuns pilot militar. Episodul 3

Dar cele mai pregnante amintiri sunt orele întregi petrecute în linie. Toți studenții stăteam în linie de la începutul startului până la ultima oră de zbor, indiferent cât aveam de zburat. Instructorii considerau (și aveau dreptate) că putem învăța foarte multe doar privind avioanele la decolare și la aterizare. La început nu înțelegeam, dar cu timpul, cu experiența, am început să anticipăm anumite manevre: desprinderea de la sol, escamotarea sau scoaterea trenului, când ar trebui să începem redresarea, filarea. Și toate acestea doar privind avionul sau ascultând motorul.

Cum am ajuns pilot militar.
Episodul 2

Într-o zi obișnuită de toamnă, cei de la Centrul de Recrutare MapN din Deva au venit și ne-au prezentat oferta educațională pentru Colegiul militar liceal „Mihai Viteazul” Alba Iulia. Aveau un banner mare pe care scria „Țintește sus. Fii cel mai bun.” Dintr-o dată, am devenit foarte atentă la tot ce povesteau. Acea zi reprezintă momentul în care eu am ales cariera militară. Acea prezentare a fost un fel de luminiță de la capătul tunelului pentru mine. Nu am avut nevoie de alte argumente, de alte păreri, de alte opțiuni.

Cum am ajuns pilot militar
Episodul 1

Cunoașteți întrebarea clasică „Ce vrei să te faci când o să fii mare?”.

Fiecăruia dintre noi ne-a fost adresată această întrebare de atâtea ori când eram copii și fiecare aveam de fiecare dată un răspuns pregătit. Toți știam ce vom deveni când vom deține puterea vârstei. Toți ne doream să creștem cât mai repede, să facem ce vrem noi, nu ce vor alții (părinții).

Ce îmi doream eu când eram mică?

Scrisoare către cer și către voi

Se spune că piloții nu mor niciodată! Ei decolează și nu se mai întorc! Oricum ar fi, ne va fi dor de voi, băieți! Ați lăsat un gol imens aici pe pământ și în sufletele noastre! Cer senin în zborul veșnic! Și să aveți grijă de noi!

Ca la 20 de ani

„ La 20 de ani zburam, și nu oricum, ci în simplă comandă! La 20 de ani trăiam fiecare zi la intensitate maximă, dar mereu responsabil! "