Seria „Materiile întunecate”

Autor: Philip Pullman

Notă: 9

Categorie literară: fantasy

Citat preferat: „..nu ar trebui să trăim ca și cum ar exista ceva mai important decât viața asta și lumea asta, pentru că întotdeauna cel mai important loc este cel în care suntem.”

Cum aș putea descrie această serie astfel încât să-i redau grandoarea?

Dacă ar fi să aleg o serie fantasy care îmbină aventura, filosofia și simbolismul într-o poveste captivantă, aceasta ar fi Materiile întunecate. Este un vârf de lance al genului și, deși este recomandată adolescenților, se potrivește de minune și celor de 35+ și nu numai.

La prima vedere, poate părea o poveste simplă, dar dacă îți deschizi mintea și inima, vei descoperi teme profunde și întrebări esențiale despre viață, destin și liber arbitru.

Despre carte

Lyra este o fată de doar 11 ani care își dorește să se bucure de copilărie. Dar curiozitatea ei, curajul și evenimentele care îi tulbură existența o conduc spre aventura vieții sale.

Și, de fapt, nimic nu este întâmplător. Totul face parte din destinul său. Ea este cea care va salva lumea, deși la început nu bănuiește nimic.

Lyra pleacă din confortul colegiului său din Londra și ajunge tocmai la Polul Nord. Își va face prieteni urși, vrăjitoare, gipți. Va fi mereu însoțită de daimonul ei, fără de care nu poate exista, și va porni într-o misiune periculoasă pentru a-și salva prietenul.

Fiecare volum din cele trei aduce o nouă aventură, noi pericole și personaje din ce în ce mai complexe. Dacă urmărim evoluția Lyrei, putem vorbi chiar despre un bildungsroman.

Impresii personale

Nu pot să nu mă gândesc la Harry Potter, care rămâne pentru mine punctul de referință în materie de fantasy. Și, din punctul meu de vedere, asta nu poate fi decât un lucru bun.

Am citit seria pe nerăsuflate – cele trei volume însumează aproximativ 1500 de pagini.

Personaj favorit: Iorek Byrnison, ursul-pantserbjørn. Loial, curajos, cu un cod de onoare imposibil de zdruncinat. Un personaj memorabil!

Este extraordinar de bine scrisă. Doamne, câtă imaginație! Eu urăsc frigul, dar parcă acum aș vrea să văd Polul Nord.

E genul de carte pe care orice adolescent ar trebui să o citească. Dar e mai mult decât o simplă lectură. Este o carte plină de simboluri și semnificații ascunse. Un prieten mi-a descris-o perfect: o “carte-ceapă” – cu cât sapi mai adânc, cu atât descoperi mai multe straturi. Și depinde doar de tine cât de multe vrei să dai la o parte.

Sunt foarte multe simboluri legate de ceea ce se întâmplă în lumea actuală. Depinde doar cât vrei să înțelegi. De exemplu, se vorbește mult despre rolul bisericii în societate. O să aflați singuri dacă este unul pozitiv sau negativ.

Primul volum a fost preferatul meu, recunosc. Pe parcurs, mi-am mai pierdut interesul și avântul. Deși este ficțiune pură, uneori parcă s-a îndepărtat prea mult de logica internă a poveștii.

Finalul nu mi-a plăcut. M-a întristat. Dar poate că tocmai asta îl face atât de memorabil. Nu pot să nu mă întreb cum ar fi fost dacă Pullman alegea un alt drum pentru personaje.

Recomand sau nu?

Deși mi-a plăcut mult, trebuie să recunosc că nu a detronat Harry Potter din topul meu personal. Și nu știu dacă vreo altă serie fantasy va reuși vreodată. Dar sunt deschis(ă) la recomandări!

Cu siguranță, însă, este o serie care merită citită. Aș recomanda-o începând de la 14 ani, dar cu adevărat o înțelegi pe deplin după 16.

Și încă un detaliu: a fost și ecranizată! Eu nu am văzut încă adaptările, dar urmează!

Cer senin și spor la citit!