Dacă pisicile ar dispărea din lume

Autor: Genki Kawamura

Notă: 8,5

Categorie literară: literatură japoneză contemporană, ficțiune filosofică

Citat preferat: „Diavolul nu există decât în sufletele voastre, ale oamenilor. Iar voi nu faceți altceva decât să-l zugrăviți în tot felul de forme. Într-un mod absolut arbitrar.”[…] Așa că, de fapt, înfățișarea mea este înfățișarea pe care voi vă închipuiți că o are Diavolul. Diavolul din sufletele voastre arată ca voi, asta e sigur.”

Cât valorează o zi în plus din viața ta? Și la ce ai fi dispus să renunți pentru ea?

Despre carte

Un bărbat de 30 de ani din Japonia află că are cancer și că mai are foarte puțin de trăit.

Nimic neobișnuit până aici! Din păcate, este o realitate pe care sperăm ca niciunul dintre noi să nu fie nevoit să o trăiască.

Doar că, în aceeași zi, la el se prezintă Diavolul, care îi propune un pact total neobișnuit: îi va prelungi viața cu încă o zi pentru fiecare lucru pe care acceptă să îl facă să dispară definitiv din lume.

Și, când moartea, pe care o credeai undeva într-un viitor îndepărtat, îți bate brusc la ușă, probabil că ai face aproape orice pentru a mai câștiga puțin timp.

Dar ce se întâmplă când zilele tale în plus vin la schimb cu lucruri care fac parte din viețile tuturor?

În prima zi dispar telefoanele. În a doua, filmele. În a treia, ceasurile.

Și, odată cu fiecare dispariție, personajul nostru începe să filosofeze asupra lucrurilor pe care le considerăm indispensabile. Sunt ele cu adevărat atât de importante? Ne-ar fi viața mai săracă fără ele? Sau, dimpotrivă, am putea redescoperi ceva ce am pierdut între timp?

De exemplu, telefonul. Un obiect care ne-a apropiat de oamenii aflați la mii de kilometri, dar care, uneori, ne îndepărtează de cei aflați chiar lângă noi. Care ne-a simplificat viața, dar ne-a făcut să ne bazăm tot mai puțin pe propria memorie. Care ne economisește timp, dar ni-l și fură, fără să ne dăm seama. Timp pe care l-am putea petrece citind, plimbându-ne, privind în jur sau pur și simplu fiind prezenți.

Așadar, cât de grav ar fi dacă telefoanele ar dispărea?

Și uite așa, dintr-un troc aparent absurd, se nasc întrebări cât se poate de serioase.

Pentru că „Dacă pisicile ar dispărea din lume” nu este, în esență, o carte despre cum să câștigi câteva zile în plus, ci despre cum să înțelegi valoarea zilelor pe care le ai deja.

Despre lucrurile de care ne agățăm, despre oamenii pe care îi iubim, despre amintiri, regrete și despre urmele pe care le lăsăm în viețile celorlalți.

Și, poate mai ales, despre cât de ușor ajungem să confundăm lucrurile care ne fac viața mai comodă cu cele care o fac cu adevărat valoroasă.

Impresii

Este o carte relativ subțire, care se citește foarte ușor. Limbajul este simplu, accesibil, fără construcții complicate sau pasaje greoaie. Poate doar ideile pe care ți le strecoară printre rânduri să îți dea puțin de gândit!

Nu este genul de roman care să te impresioneze prin complexitatea scriiturii sau printr-o acțiune spectaculoasă. Farmecul lui stă tocmai în simplitatea cu care pune pe masă câteva întrebări mari.

Și totuși, deși ideea de la care pornește romanul mi se pare genială, am avut senzația că ar fi putut fi pusă și mai bine în valoare. Sincer, nu îmi amintesc să mai fi citit ceva asemănător și poate tocmai originalitatea poveștii m-a făcut să am așteptări mai mari. Mi-ar fi plăcut ca autorul să o exploateze mai mult, să îi dea mai multă profunzime, să mă facă să simt mai intens povestea.

Recomand sau nu?

Este o carte pe care o recomand, fără îndoială. Este neobișnuită, deosebită și are darul de a te pune pe gânduri. Dar, pentru mine, nu intră neapărat în categoria lecturilor memorabile.

Cred că, peste câțiva ani, îmi voi aminti cu siguranță ideea de la care a pornit totul, dar probabil voi fi uitat cum s-a terminat povestea.

Cu toate acestea, în timp ce căutam citatul preferat, mi-am dat seama cât de multe reflecții interesante am întâlnit pe parcursul lecturii. Despre timp, libertate, siguranță, despre felul în care ne schimbăm și despre răul care poate exista în fiecare dintre noi.

Poate că romanul mi-a oferit mai mult decât am realizat în momentul în care l-am terminat.

Și vă las cu o întrebare: dacă ați mai primi o singură zi de viață, la ce ați fi dispuși să renunțați pentru ea?

Cer senin în fiecare zi din viața ta!