Cu mintea mea de femeie

Autor: Mihaela Miroiu

Notă: 8

Categorie literară: autobiografie / feminism / literatură contemporană românească

Citat preferat: „Sunt o idealistă cu drag de oameni și de tot ce e viu. (…) Niciodată cu spatele la realitate, dar întotdeauna cu un reper, o proiecție, o iluzie…, o ceva.”

Cu mintea mea de femeie este o mărturie autobiografică profundă, scrisă de una dintre cele mai importante voci feministe din România. Mihaela Miroiu își dezvăluie drumul personal și profesional, de la o copilărie trăită în comunism la statutul de deschizătoare de drumuri în studiile de gen. Este povestea unei femei care a avut curajul să spună „nu” tăcerii și să-și croiască o voce acolo unde nu era loc pentru ea.

Despre carte

Am avut această carte pe listă de mult timp, iar titlul m-a atras din prima clipă. Mă așteptam să mă regăsesc în ea, mai ales pentru că, la rândul meu, am auzit că „a fi femeie în domeniul în care activezi nu e un avantaj, pleci din start cu un pas în spate.”

Povestea Mihaelei este, într-un fel, povestea multor femei: înfruntarea unui sistem care le reducea la tăcere, apoi lupta de a ieși la suprafață, de a vorbi, de a schimba lucruri.

Cartea urmărește momente definitorii din viața autoarei, dar și evenimente dure, tulburătoare, care te obligă să privești realitatea cu alți ochi.

Impresii, plusuri și minusuri

Cartea Mihaelei Miroiu impresionează, înainte de toate, prin curajul cu care autoarea își asumă propriul traseu. Este un drum greu, parcurs cu demnitate și vulnerabilitate, al unei femei intelectuale care a ales să existe, să gândească și să scrie într-o lume adesea ostilă acestor alegeri.

Se simte onestitatea din spatele fiecărei pagini, iar unele pasaje au o sinceritate aproape crudă, care nu încearcă să îndulcească realitatea și nici să obțină compasiune facilă.

Capitolul final este, fără îndoială, unul dintre cele mai puternice momente ale cărții. Are ceva profund uman și idealist, o limpezime care adună și dă sens întregului parcurs. Este genul de final care rămâne cu tine și după ce ai închis cartea, nu prin spectaculozitate, ci prin adevăr.

În ansamblu, lectura te provoacă să reflectezi la cât de recentă este, de fapt, libertatea femeii de a citi, de a scrie, de a avea o voce și de a exista deplin în spațiul public.

În același timp, nu a fost o lectură ușoară pentru mine. În anumite momente, mi-a fost dificil să urmăresc firul narativ, iar senzația a fost că această carte se adresează în special celor care o cunosc deja pe Mihaela Miroiu și sunt familiarizați cu contextul ei intelectual și personal. Pentru un cititor care o descoperă acum, lipsa unei introduceri mai ample despre cine este autoarea și ce loc ocupă în spațiul cultural românesc poate crea o distanță.

Stilul, de asemenea, nu a rezonat mereu cu mine. Au fost pasaje în care am simțit că rămân în afara poveștii, că nu reușesc să mă conectez complet, oricât de valoroase ar fi ideile transmise. Este o carte care cere răbdare și un anumit tip de disponibilitate interioară, iar conexiunea cu ea nu vine automat.

Chiar și așa, rămâne o lectură importantă, necesară, care nu caută să fie pe placul tuturor, ci să spună adevărul așa cum a fost trăit. O carte care nu flatează, dar care deschide conversații esențiale despre memorie, libertate și vocea feminină într-o societate care abia învață să o asculte.

Recomandări

Da, dar cu o sugestie: dacă e prima ta întâlnire cu Mihaela Miroiu, poate că ar fi bine să începi cu o carte mai teoretică sau cu un interviu cu ea, pentru a înțelege mai bine contextul. Cu mintea mea de femeie este o carte importantă, dar care cere cititorului să vină deja cu niște repere.

Este o carte despre curaj, despre luptă și despre feminitate conștientă, pe care o recomand celor interesați de feminism, istorie recentă și literatură confesivă.