Fetița și nazistul

Autor: Franco Forte, Scilla Bonfiglioli

Notă: 8,8

Categorie literară: romane inspirate de holocaust, literatură universală

Cât s-a scris despre acest subiect… și încă se scrie.

Al Doilea Război Mondial. Holocaust.

Astăzi, toate acele orori ne îngrozesc. Dar atunci… atunci păreau normale pentru prea mulți.

Despre carte

Un ofițer al armatei germane își vede de postul său, ținându-se departe de ororile războiului. Ziua își poartă uniforma, iar seara încearcă să uite tot ce a auzit la muncă. Se întoarce acasă la soția și fetița sa, căutând să își protejeze sufletul.

Nu este de acord cu ce se întâmplă poporului evreu, dar tace. Știe că altfel ar ajunge și el în aceeași tabără a victimelor.

Însă ieri nu mai seamănă cu azi.

Ieri avea familie, avea sens.

Azi se trezește singur la un nou post, într-un lagăr. Durerea pierderii fiicei îl împinge să ia decizii neașteptate, unele aproape necugetate.

Cum ar fi salvarea unei fetițe evreice. O viață. O șansă. Dar o dată nu e de ajuns. Trebuie să o facă iar și iar, riscând totul. Până când?

Impresii, plusuri, minusuri

După primele cinci pagini, am anticipat direcția poveștii, iar asta m-a deranjat un pic. Însă mi-a trecut repede. Cartea m-a prins în mrejele ei prin intensitatea emoțiilor transmise.

Sunt obișnuită să citesc despre acest subiect atât de dureros, dar povestea aceasta m-a mișcat mai mult decât mă așteptam. A reușit să transmită, cu o forță aparte, valori precum iubirea, inocența, speranța, curajul și demnitatea.

Deși s-au scris multe cărți despre Holocaust, aceasta are ceva special. Poate pentru că în centrul poveștii se află un copil. Poate pentru că reușește să te facă să crezi că și printre cei răi pot exista oameni buni. Că uneori e mai bine să-ți trădezi neamul decât să-ți ucizi sufletul.

M-a impresionat lupta ascunsă a unui nazist cu propriul sistem, doar pentru a salva o viață. Doar una. Însă pentru el, acea viață devine singura lumină într-un întuneric sufocant.

Povestea are un ritm captivant, mai ales în a doua jumătate. Personajele negative sunt foarte bine construite, până la cel mai mic detaliu. Ajungi să le urăști cu adevărat – și, chiar dacă ura nu e bună, aici e aproape imposibil să nu o simți.

Da, este o ficțiune. Dar știm deja că astfel de povești au existat în realitate. Unii naziști au salvat evrei, riscându-și propriile vieți. Și poate tocmai de aceea cartea aceasta te lasă cu o urmă de speranță: bunătatea nu moare nici măcar în cele mai întunecate colțuri ale istoriei.

Recomand sau nu?

Cartea nu abundă în detalii istorice și nici nu oferă un context de război amplu. Este mai degrabă o poveste umană, despre alegeri, sacrificii și speranță.

O recomand oricui, chiar și celor care nu sunt mari fani ai cărților cu temă istorică. Este o lectură care te prinde, te răscolește și îți lasă ceva în suflet.

Cer senin!