Autor: Max Eisen

​

Notă: 8,4

​

Categorie literară: biografie

​

Citat preferat: „Cei care ard cărți, vor ajunge să ardă și oameni.”

​

O nouă poveste despre cea mai neagră perioadă din istoria omenirii, când omul a îndurat suferințe inimaginabile provocate tot de om. Holocaustul este o lecție ce nu ar trebui uitată ca să fim siguri că generațiile următoare nu vor repeta asemenea greșeli.

​

Rezumat

​

Max Eisen a fost unul din supraviețuitorii Holocaustului. La mulți ani de la acest episod al vieții lui, s-a decis să-și scrie povestea. Poveste care începe frumos, cu anii copilăriei, când zilele erau fericite și se termină tot frumos, alături de noua familie pe care Max și-a întemeiat-o după război. Pentru că din cea veche a rămas singurul membru.

Cu excepția începutului și deznodământului, cartea prezintă oroare, suferință, pierdere, genocid, cruzime fără margini. Plus multe alte atrocități ce depășesc imaginația. Însă tot aici citim despre curaj, speranță, iubire, depășirea oricăror limite omenești.

Dar cam așa sunt toate cărțile care prezintă viața la Auschwitz, dacă se poate numi viață.

​

Păreri, minusuri, plusuri

​

Mi-a lipsit emoția relatării. Max Eisen povestește de parcă a fost martor la cele relatate, nicidecum personajul principal. Are o detașare ireală ce pe alocuri cred că m-a sâcâit. Probabil a iertat sau poate că a spus povestea de atâtea ori că a devenit imun la unele evenimente ce dau fiori.

 

Este prima carte în care am citit despre evenimentele prin care au trecut supraviețuitorii după ce s-a încheiat războiul. Acest aspect mi-a plăcut mult. De multe ori poveștile supraviețuitorilor Holocaustului dau impresia că finalul războiului a fost un nou început pentru ei, unul bun. Însă problemele lor nu au fost nicidecum înlăturate. Mulți dintre ei au trecut prin alți ani foarte grei, din care abia au ieșit la liman. Acesta a fost și cazul lui Max. A făcut închisoare de unde nu a crezut că va mai ieși vreodată, a fost respins de semeni, boala aproape l-a doborât și sărăcia a fost un alt hop foarte mare. Fiecare început de zi în care reușea să deschisă ochii părea de multe ori un miracol.

​

Recomandări

​

Sincer, din toată cartea m-a marcat o scenă enorm. Cea în care tatăl trebuie să-și ia rămas bun de la ultimul copil rămas în viață. Știe că mâine pentru el nu va mai exista, dar își binecuvântează copilul cu speranța că poate el va reuși. Ba mai mult, îl roagă să trăiască și să povestească prin ce a trecut poporul evreu. Această scenă e descrisă atât de simplu pentru că astfel de despărțiri erau la ordinea zilei pentru toți cei din lagăr. Este o scenă pe care au trăit-o milioane de familii și deși ar fi vrut să facă ceva, erau cu toții neputincioși. Neputință în fața atrocității constante.

„Cu prețul vieții” este împlinirea promisiunii pe care fiul a făcut-o tatălui. A supraviețuit și a spus întregii lumi povestea unui neam. A făcut-o cum a știut el mai bine, mai autentic.

Subiectul este unul dureros. Așa că recomand cartea celor pasionați de subiect sau celor care vor să cunoască parte din istorie și din perspectiva osândiților.

Eu am citit cărți care m-au emoționat mai mult pe acest subiect, dar este strict preferință personală. Probabil rezonez mai bine cu alt stil narativ. Nu este vorba de poveste, ci de modul cum este expusă. Dacă ar fi să o situez într-un clasament pe această temă, probabil ar fi undeva pe la mijloc.

Hmm…o bună idee! Promit să vin cu un top al cărților citite despre Holocaust! Poate vă ajută să alegeți mai ușor!

 

Însă până atunci, spor la citit și numai zile senine!