Veliko Tărnovo, oraș de-un weekend

116318829_1437508983113688_8377795300359

        De câțiva ani încoace, mai exact de când a apărut copilul în viața noastră, eu și soțul meu, Cătălin, am ales să renunțăm la cadourile materiale și să investim mai mult în momente împreună. Am realizat că acestea contează cu adevărat pentru noi, că prețuiesc cel mai mult în relația noastră. Vacanțele au devenit o prioritate pentru noi.

         Veliko Tărnovo este un orășel din Bulgaria, la doar 180 de kilometri de București. Prima dată l-am descoperit în 2018 și de atunci am revenit încă o dată. Este o varianta bună când ne dorim un loc nu foarte departe, liniștit, foarte primitor și cu mâncare delicioasă. Iar împrejurimile sunt de asemenea foarte frumoase! Astăzi vă voi scrie despre prima întâlnire cu Veliko Tărnovo!

 

   Cazare

     Într-o zi frumoasă de primăvară, fără prea multe pregătiri, m-am urcat în mașină alături de sora mea și de cei doi băieți (soțul și copilul), iar la ora 11 serveam  deja micul dejun în fața pensiunii unde eram cazați. Îmi amintesc și acum calmul acelui moment. Deși măsuța la care stăteam era cumva pe o străduță, pe care treceau din când mașini, noi ne savuram liniștiți mâncarea, absorbiți de vederea spre râul Yantra și spre monumentul Asenevtsi. Drumul era nepavat, plin de praf,  însă noi aveam parte de intimitatea dorită.  Ares era cel mai fericit.  Avea o stradă întreagă cu bolovani numai pentru el. Ne simțeam ca la țară! Iar proprietara pensiunii GURKO emana doar bunătate și căldură.  Mi-au rămas întipărite în minte plăcinta cu brânză și ghiveciul picant de legume și cu ou pe care le-am servit. Nu m-aș mai fi ridicat de la masă, era un moment de echilibru emoțional după care tânjeam de ceva timp. Era o atmosferă atât de pitorească.

      Camera în care am fost cazați rezona cu stilul rustic datorită lemnului și motivelor tradiționale de pe diversele piese de mobilier. Însă nu lipsea nici latura modernă, vizibilă în facilitățile puse la dispoziție. Totul era armonios, primitor! Deși era o cameră triplă, nu mă așteptam să fie atât de spațioasă, de aerisită și de luminoasă. Nu lipsea nici balconul care avea o panoramă extraordinară: cuprindeai cu vederea râul Yantra, orașul construit pe deal și monumentul Asenevtsi. Era aceeași imagine de la micul dejun, dar de data aceasta de la înălțime! Singurul lucru care lipsea în cameră era un pervaz comod unde să stai să savurezi peisajul, să bei ceva cald la apus sau să citești o carte bună. Mie mi-a plăcut mult aici și recomand pensiunea. Dacă totuși alegeți altceva, căutați  neapărat un loc de cazare cu panoramă! Despre asta este Veliko!

      Itinerariu

       La nici o oră de la sosire am plecat la pas să descoperim orașul. Abia începuse sezonul turistic și nu era foarte aglomerat. Natura nu se dezmorțise complet după iarna grea, însă temperatura în acea zi trecea ușor de 20 de grade.

      Primul obiectiv vizat a fost cetatea Tsaverets, emblema orașului de altfel. Drumul până acolo a fost presărat cu numeroase opriri deoarece la fiecare pas găseam ori noi ceva interesant de admirat, ori Ares ceva de făcut. Dar nu ne zorea nimeni și nimic...aveam tot timpul pentru noi...

      Cetățui am tot văzut, însă cea de aici m-a impresionat prin curățenie, liniște și poziția sa. Fie că ne aflam la bază sau în punctul cel mai înalt, aveam parte de o panoramă largă, deschisă, priveam până departe. Ne-a fost mai mare dragul să ne plimbăm pe zidurile ei, să ne așezăm din când în când, să privim în gol sau în sufletele noastre. Cum Ares a adormit atât de bine la tati în sistem, iar vremea era deosebit de plăcută, ne-am putut bucura în voie de ospitalitatea cetății. Sus, în punctul cel mai înalt se găsește și o bisericuță, unde merită să arunci o scurtă privire. Ne simțeam lipsiți de griji. La întoarcere, a preluat Ares controlul! Am petrecut foarte mult timp coborând și urcând trepte, apoi am alergat minute în șir după porumbeii de pe podul spre cetate. Am învățat să ne adaptăm nevoilor lui, așa cum suportă și el toate mofturile noastre. În plus, descoperim obiectivele și prin ochii lui de copil curios.

     Plimbarea noastră a continuat apoi fără o destinație anume. Fără să ne propunem, am nimerit în zona veche a orașului, pe străduța pietonală Georgi S. Rakovski. Aici am colindat prin magazinele cu suveniruri și am admirat lucrările autentice ale meșteșugarilor. Am aflat, spre rușinea mea, că Bulgaria este intitulată țara trandafirilor datorită producției mari ale acestor flori. Acest amănunt era vizibil în fiecare butic: nu lipseau produsele din trandafiri, fie ele cosmetice, decorative sau alimentare. Însă recunosc că banii s-au dus cel mai repede pe achiziționarea unor semne de carte cu motive tradiționale.

      Din păcate foamea începea să strige cu glas tare în stomacurile noastre și am abandonat prea repede această zonă medievală a orașului. Mi-ar fi plăcut să avem timp să o explorăm mai atent. Însă regretul s-a transformat într-un motiv bun să revenim cu altă ocazie.

       Deși nu sunt o gurmandă, în acest oraș, unul din momentele memorabile ale excursiei a fost prânzul. Vă vine să credeți? Mie nu! Când mă gândesc la Veliko Tărnovo, prima amintire ce-mi revine în minte este cea legată de prânzul la restaurantul Shtastliveca. Pe cât de frumoasă este priveliștea dacă prinzi un loc la geam, pe atât de bună este și mâncarea. Restaurantul se laudă cu preparate internaționale gătite în manieră proprie și unică. Farfuriile bogate, platingul deosebit, gustul delicios, servirea foarte amabilă, atmosfera de vacanță ne-au cucerit definitv. Papilele mele gustative o iau razna de fiecare dată când îmi amintesc. Despre desert și despre berea lor nici nu vreau să vorbesc! Un deliciu! A doua zi, nu am plecat până nu am trecut din nou pe acolo pentru încă un desert! Aș reveni oricând  în Veliko Tărnovo chiar și numai pentru acest restaurant. Sunt convinsă  însă că mai sunt și alte locuri ce merită încercate! Aștept sugestii de la cei care ați fost!

     Apusul ne-a prins la monumentul Asenevtsi și nu știu dacă ar fi fost un loc mai potrivit pentru acest moment. Din acest loc, vezi perfect imaginea de ansamblu a orașului și înțelegi  expresia „oraș în trepte”. Ultimele raze ale soarelui se proiectează pe clădirile multicolore ale orașului, de parcă privești  spre un tărâm al oglinzilor. Și când lumina naturală dispare complet, una câte una, se aprind cele artificiale. Orașul se trezește la viața de noapte. La un moment dat, privești spre un milion de licurici în noapte! Surprinderea acestui schimb de lumină pe fațada caselor terasate este unul dintre momentele preferate din excursie. Pe fundal îl văd și acum pe Ares, care abia descoperise miracolul mersului de unul singur și care profita de spațiul din jur pentru exersarea lui. Fiecare trăia momentul în felul lui...

     Din păcate, întunericul și lăsarea frigului ne-au împiedicat să explorăm mai mult. În drum spre hotel am remarcat câte baruri și cluburi sunt într-un orășel așa de mic și cât tineret hoinărea pe străzi în căutarea locului potrivit pentru a petrece o seară de sâmbătă.  Pe timp de zi, orașul pare foarte liniștit, îți dă impresia de punct de atracție pentru cei ce doresc tihnă, însă noaptea se transformă, fiind animat de tinerii ce caută nopți nedormite. Norocul nostru a fost că alesesem pensiunea într-o zonă liniștită a orașului, într-un cadru feeric.

    Cea de-a doua zi ne-a întâmpinat de la prima oră a dimineții cu vreme capricioasă. Am sperat că se va îmbunătăți, dar norii își revărsau furia la intervalele neregulate de timp. Nu îmi permiteam să mă plimb cu cel mic și să risc să-l ude. Așa că, după o fugă la câteva magazine de suveniruri și după o oprire pentru desert la restaurantul meu preferat, am plecat înapoi spre casă, cu mare părere de rău. Mai aveam atâtea de văzut!

În 2021, am revenit în Veliko și am văzut alte locuri decât prima dată. Vă voi scrie cândva și despre ele. Dar până una alta, recomand să evadați chiar și o zi la Veliko Tărnovo! Este o gură de aer proaspăt pitoresc! Sugerez ca perioadă optimă primăvara sau toamna, când temperaturile extreme nu-ți taie cheful de plimbare!  Și nu vă limitați doar la oraș, dacă timpul vă permite! Sătucele din jur sunt de asemenea foarte frumoase și pline de surprize!

 

Până la următorul articol, Cer senin!

family trip to Veliko Tarnovo
kid; world; Veliko
 Veliko Tarnovo; city; travel
travel, clatorie,
116154127_2617231958516613_1433324407484
 
116267780_2709471066038402_7559153390240
116336932_217534309535898_66730366800452