Singapore este cel mai frumos oraș pe care l-am văzut eu până acum (de fapt este țară, dar este prea mică ca să o denumesc așa). Este de-a dreptul uluitor! Echilibrul regăsit aici între tehnologie și natură ne oferă speranța că cele două pot trăi armonios împreună. 

Singapore a fost declarat cel mai verde oraș din lume. Clădirile sunt îmbrăcate în plante verzi, la fiecare balcon găsești o mică grădină botanică, și când vrei să evadezi dintre turnurile bloc fără sfârșit, trebuie doar să treci strada și sigur vei găsi o oază de liniște, de oxigen. Îți dai seama de potențialul său din momentul în care aterizezi și pășești în aeroport, un obiectiv turistic verde în toată regula.

Filosofia locuitorilor în tot ceea ce întreprind este pe termen lung. Militează pentru reducerea poluării, pentru salvarea ecosistemelor, pentru consumul rațional de apă etc. Și cel mai bun exemplu îl oferă ei ca popor! Au niște legi foarte stricte, pe care le respectă. M-a mirat să aflu că, de exemplu, nu ai voie să mesteci gumă pe stradă. Aici amenzile sunt chiar costisitoare! Poate de aceea este un oraș atât de curat!

Singapore a fost catalogat ca fiind foarte sigur datorită numărului infim de infracțiuni. Te poți plimba nestingherit pe străzi mai lăturalnice, când se lasă întunericul. Nu trebuie să fii mereu cu ochii în patru...

Singapore este un mix de culturi, un joc de contraste. Deși este cea mai mică țară din Asia de Sud-Est, parcă aici și-au dat întâlnire toate națiunile. Există chiar și cartiere destinate minorităților, China Town și Little India, atracții turistice pentru curioșii ca noi.

Este o ușurare să știi că toată populația vorbește limba engleză, de altfel limbă oficială alături de cea maternă, malay.

Tot! Ce m-a șocat însă cu adevărat este vârsta acestei țări. Doar 200 de ani! În acești ani au clădit ceea ce alții nu au reușit într-o mie! Încă nu au muzee de istorie, ci doar muzee despre prezent, dar mai ales despre viitor! Funcționează după deviza „acțiuni prezente pentru viitor” și pare să fie pe calea cea bună.

Atenție însă! Aici totul este la superlativ, inclusiv prețurile! Mă durea efectiv inima să văd că o cupă de înghețată costa 33 Ron, o bere la supermarket te golea instant de 30 Ron, iar la McDonalds lăsai aproape 150 Ron pentru două persoane pe niște meniuri sărace. Aici nu am îndrăznit să mă gândesc la shopping și nu ne-am răsfățat cu mâncarea prea tare. A fost mai important să păstrăm banii pentru minunățiile orașului. Și bine am făcut!

Trei zile, chiar și două, dacă te miști într-un ritm alert, pot fi suficiente cât să vezi obiectivele principale și să îți faci o idee despre supremația acestei țări la nivel mondial. Categoric poți să aloci mai multe zile dacă buzunarul îți permite și timpul nu te zorește. Nu ai cum să te plictisești într-un așa univers!

Hotelul la care am fost cazați a fost Holiday Inn Express, pentru noi destul de scump (500 Ron/noapte), însă ieftin spre deosebire de celelalte din zonă. Locația lui, în schimb, este una bună: foarte aproape de metrou și la 20-30 de minute de mers pe jos de zona centrală. Piscina de pe acoperiș a fost locul de relaxare după fiecare zi lungă și extenuantă. Iar priveliștea de aici- Wow! Serviciile impecabile, camera foarte cochetă și curată, micul dejun bun și variat. Noi am fost mulțumiți.

Acum și dacă ar fi mai scump, aș merge. Este genul de experiență pe care trebuie să o trăiești o dată în viață. . Nu vezi doar niște obiective turistice, ci înveți niște principii foarte sănătoase pentru viață! Și tot ce vezi este parcă din viitor!

Fiecare zi a fost o evadare parcă pe un alt tărâm, unde experimentam uimirea și fericirea.

Din cele 18 zile cât a durat vacanța în Asia (o să povestesc în detaliu despre fiecare zi în alte articole), cele două din Singapore au fost cele mai intense ca senzații. Am fost uimită de la aterizarea pe aeroportul Changi până la decolarea spre altă destinație. Și am vrut să explorez cât mai mult, să descopăr tot ce nu mai văzusem până atunci. Nu știu când trecea timpul. Eram atât de obosiți la finalul fiecărei zilei și totuși nu ne doream să ne întoarcem la hotel. Reușeam să ne energizăm când vedeam veselia celor care ne înconjurau și mai rezistam un pic și încă un pic, până când conștientizam că a doua zi ne așteptau alți kilometri, alte atracții.