Privighetoarea
Autor: Kristin Hannah
​
Notă: 9
​
Categorie literară: dramă, de dragoste, ficțiune istorică, despre război
​
Citat preferat: „În dragoste aflăm cine dorim să fim; în război, aflăm cine suntem de fapt.”
Mă declar un fan al cărÈ›ilor ce strecoară realitatea în ficÈ›iune, ce construiesc poveÈ™ti într-un spaÈ›iu È™i într-un timp ce au existat cândva. Personajele sunt inventate, însă povestea lor nu. Sentimentele lor, acÈ›iunile lor, vremurile pe care le trăiesc, tărâmurile pe unde umblă È™i tot ceea ce văd au fost cândva reale. Îmi plac cărÈ›ile care devin un omagiu adus unor eroi anonimi, eroi ce au avut curajul să fie în ofensivă când toÈ›i ceilalÈ›i au acceptat înfrângerea. „Privighetoarea” ne cântă o astfel de poveste, glasul ei ajungând până la cele mai împietrite suflete.
​
Subiectul cărții
​
Pe fondul celui de-al Doilea Război Mondial, pe teritoriul FranÈ›ei ocupată de germani, două surori, Isabelle È™i Vianne, încearcă să supravieÈ›uiască cum È™tiu ele mai bine. Dacă la început nici una dintre ele nu ia în serios acest război ce se răspândeÈ™te ca ciuma neagră, întâmplările prin care trec împreună, dar mai ales separat, le căleÈ™te cu fiecare zi.
​
Ele trăiesc acelaÈ™i război, dar complet diferit. Este imposibil să alegi care îndură mai mult, care este mai curajoasă pentru că împrejurările în care se găsesc sunt diametral opuse. Una vrea să-È™i apere patria cu orice preÈ›, cealaltă trebuie să se gândească în primul rând la copil. Parcă pășesc în direcÈ›ii opuse, când de fapt fiecare luptă pentru aceeaÈ™i cauză: apără ceea ce iubesc! Momentele în care le regăsim împreună în timpul războiului, rare de altfel, sunt de o reală profunzime È™i dovada unei iubiri tacite.
​
Cele două surori par să nu fie surori: Isabelle, mezina, este îndărătnică, curajoasă, impulsivă È™i foarte patriotă. A avut o copilărie foarte grea, pentru care o învinovățeÈ™te pe sora ei. A învățat să fie total independentă, dar dorinÈ›a de a fi iubită de familie o macină în permanență. De cealaltă parte, Vianne, este dependentă total de soÈ›ul ei cu care s-a măritat la o vârstă foarte fragedă. Știe că războiul distruge psihic oamenii (tatăl lor a luptat în Primul Război Mondial), motiv pentru care are nevoie de toate puterile să rămână curajoasă când soÈ›ul ei pleacă pe front. Atunci nu bănuia că viaÈ›a ei va fi mai grea decât a lui... Este hotărâtă să facă orice pentru a-È™i proteja copilul È™i casa...È™i sora...
Romanul aduce la un moment dat în prim plan un nou personaj, o eroină a războiului: Juliette Gervaise. Prin curajul È™i dăruirea ei, salvează multe vieÈ›i omeneÈ™ti. Dar vă las pe voi să îi aflaÈ›i povestea...
​
AcÈ›iunea se desfășoară pe parcursul tuturor anilor celui de-al Doilea Război Mondial, de la primele scântei până la capitularea celor învinÈ™i. Povestea nu este despre cei care au luptat pe front, ci în spatele lui. Războiul lor a fost poate de multe ori mai greu... Este greu să priveÈ™ti prin ochii celor obligaÈ›i să suporte ocupaÈ›ia străină în È›ara lor, în satul lor, în casa lor. Tot ce a fost cândva a lor devine bun în folosul germanilor. Și nu pot face nimic. Nu îÈ™i pot salva prietenul sau vecinul, nu se pot salva nici pe ei înÈ™iÈ™i. Fiecare final de zi este o bătălie câÈ™tigată împotriva iminenÈ›ii morÈ›ii. Însă sufletul moare încetul cu încetul…degradarea lui este inevitabilă...atrocitățile pe care sunt obligaÈ›i să le trăiască sunt ireale. Când moare È™i speranÈ›a, rămâne doar iubirea.
​
Gânduri, sentimente
​
Da... am asociat de multe ori cele două personaje cu mine È™i cu sora mea, Isabela. Poate din acest motiv, am preferat-o pe Isabelle (coincidență de nume). Îmi aminteÈ™te de sora mea îndărătnică È™i curajoasă, care se agață cu dinÈ›ii de cauzele în care crede. În tot ce face nu există jumătăți de măsură, iar adevărul este crezul ei, chiar dacă doare. Sunt convinsă că, dacă ar fi ca mâine să pornească un război, aÈ™a ar fi È™i ea, ca Isabelle: s-ar avânta cu pieptul în față în vâltoarea cea mai mare, impulsivă È™i fără temeri de nici un fel.
Iar eu m-am regăsit de multe ori în Vianne, în dorinÈ›a ei arzătoare de a supravieÈ›ui nu pentru ea, ci mai ales pentru copilul ei. Totul este altfel când orice acÈ›iune nu se revarsă doar asupra ta, ci È™i asupra celui mic. Deciziile sunt inevitabil mai calculate, mai asumate, mai temperate. Asta înseamnă un copil în viaÈ›a unei femei: iubire mai presus de ea, responsabilitatea unei vieÈ›i. Acestea sunt gândurile mele ca mamă. Ca militar, vreau să cred că am curajul È™i năzuinÈ›a lui Juliette Gervaise.
​
Tu, dragă cititor, unde te regăsești?
​
Minusuri, plusuri
​
„Privighetoarea” ne cântă un imn al supravieÈ›uirii, al iubirii, al valorilor, al autocontrolului È™i al autodepășirii. Privighetoarea ne învață că mic fiind, poÈ›i să faci lucruri măreÈ›e. Am înÈ›eles că erou este cel care rămâne demn când foamea îl subjugă, cel care spune DA unei cauze care-i pune pe ceilalÈ›i pe primul loc, deÈ™i asta îi aduce moartea mai aproape. Erou este cel care educă copii într-un sistem putred, cel care iubeÈ™te È›ara mai presus de el, cel care reuÈ™eÈ™te să rămână om între neoameni. Despre toate acestea È™i multe altele ne cântă „Privighetoarea”.
Am fost foarte acaparată de carte È™i am citit-o foarte repede. Este genul de lectură pentru care îÈ›i faci timp chiar dacă nu ai. Vrei să afli mereu ce se întâmplă. Încerci să anticipezi următoarea miÈ™care, să ghiceÈ™ti următorul pas al personajelor. DeÈ™i mai era mult până la deznodământ, eram convinsă că îl ghicisem demult. Am fost plăcut surprinsă să văd că m-am înÈ™elat!
Au fost însă È™i anumite pasaje unde am simÈ›it că mă cuprinde plictiseala. Între momentele de suspans, între evenimentele marcante au existat pauze de respiro prea lungi. Sau poate eram eu prea nerăbdătoare.
Mi-ar fi plăcut să fie alt final...dar poate nu s-ar fi potrivit...
​
Recomandări
​
476 de pagini în câteva zile... atât a durat să o citesc... oare de câÈ›i ani a fost nevoie pentru o astfel de documentare? Câte nopÈ›i nedormite? Câte pagini rupte? Câte frământări? Scriitori deÈ›in condeiul cu puteri magice, ei sunt cei care ne oferă posibilitatea de a călători în spaÈ›iu È™i în timp, cei care ne fac să visăm cu ochii deschiÈ™i! Eu îi aplaud la scenă deschisă! Mă bucur că am descoperit-o pe Kristin Hannah. „Privighetoarea” este prima ei carte. Sper să mai urmeze È™i altele! Mi-a plăcut mult È™i o recomand cu drag! Și cred că filmul va fi grozav! Este un subiect cu mare impact vizual È™i emoÈ›ional!
​
Până la următorul articol, vă doresc doar Cer senin!