Autor: Daniel Keyes

​

Notă: 9,8

​

Categorie literară: thriller psihologic, dramă

​

Citat preferat: „Oricine se poate simți inteligent lângă un prost!”

​

Există în viața fiecăruia dintre noi persoane care-și lasă amprenta, care vin și apoi pleacă, dar pe care le respecți și pe care le prețuiești o viață întreagă. Pentru mine, doamna dirigintă din liceu, profesoară de Limba și literatura română, este o astfel de persoană, de a cărei părere voi ține cont mereu. Pe lângă un profesor de excepție, a fost o prietenă mai mare genială! Atunci când mama era prea departe ca să mă ajute, dumneaei era acolo cu un sfat, cu un gând de încurajare. Când totul era prea mult pentru un copil de 14 ani, ea oferea o îmbrățișare sinceră și caldă. Dumneaei este cea care mi-a recomandat „Flori pentru Algernon”, o carte cu adevărat rară, o lecție de viață, o fereastră către suflet. O carte pe care v-o recomand la rândul meu! Consider cu tărie că este un must  pentru fiecare pasionat de lectură și nu numai.

Romanul este radiografia unui intelect în plină evoluție și a sufletului în degradare continuă.

​

Despre roman

​

Subiectul este unul aparte, pe care eu una personal, nu l-am mai întâlnit până acum. Întreaga narațiune întruchipează jurnalul lui Charlie Gordon, personajul principal. El devine prima persoană ce suferă o intervenție pe creier, ce-l transformă dintr-un individ cu coeficientul de inteligență de numai 70, într-un  adevărat geniu. Evoluția sa pe toate planurile este surprinsă în acest jurnal, unde începe să scrie dinainte de intervenția chirurgicală și continuă pe măsură ce devine tot mai conștient de noile sale abilități și de tot ce-l înconjoară. Însă orice medalie are și revers...iar Charlie nu a fost pregătit emoțional pentru realitatea unui om care le știe pe toate.  În naivitatea lui dinaintea operației, Charlie era fericit, avea prieteni, nu știa ce este batjocura și răutatea. Tânjea doar să fie deștept. Acum, când dorința i s-a îndeplinit, începe să înțeleagă că întreaga lui viață a fost un lanț de batjocuri, retrăiește abandonul părinților alături de toate celelalte amintiri urâte. Instinctiv  dorește să se apere de răutate prin răutate. Realizează că este superior intelectual tuturor, dar până de curând a fost văzut  doar  ca un specimen potrivit pentru un experiment cu rezultate incerte. Viața lui nu a prețuit mai mult decât cea a lui Algernon, prietenul său cel mai bun. Și într-un fel sau altul răzbunarea devine un sentiment permanent într-o inimă ce cunoaștea doar iubirea.

Dar cine este Algernon, acest prieten care-l ajută pe Charlie să înțeleagă care sunt adevăratele valori și care-i arată care este calea lui? Vă las pe voi să descoperiți!

​

Gânduri, sentimente

​

M-a frapat și m-a înduioșat foarte mult tranziția prin care trece Charlie. Cum totul este scris la persoana I, eu cititoarea, am devenit confesorul lui. În primele pagini am încercat să descifrez limbajul unui copil care abia învață să scrie, am empatizat apoi cu adolescentul capricios care descoperă lumea, m-am înfuriat când  Charlie  retrăiește anii copilăriei și descoperă pentru prima dată lipsa iubirii din viața lui, am privit neputincioasă la gândurile unui inadapt social, care nu reușește nicicum să se integreze în lume, m-am bucurat când Charlie oferă un sens minții sale geniale și am plâns când am realizat efemeritatea...Apoi m-am chinuit din nou să descifrez  gânduri de copil...

Atât de sincer, atât de viu și-a așternut Charlie gândurile pe hârtie încât, de fiecare dată când am deschis jurnalul, am uitat că el este doar un personaj creat, nu real. Autorul reușeste să deseneze lumea prin ochii lui Charlie, în toate etapele evoluției sale, atât de bine și de subtil, încât nimic nu pare forțat, ci natural. Nu am pus nici o clipă la îndoială autenticitatea personajului. De asemenea, mi se pare formidabil cum pe parcursul celor 262 de pagini nu am reușit să mă plictisesc de același personaj mereu în prim plan. Secretul este simplu: Charlie întruchipează o sumă de caractere total diferite și complexe. Motiv pentru care este imposibil să nu te regăsești la un moment dat în carte. Eu una m-am regăsit de atâtea ori și nu întotdeauna de partea celor buni.

Vrem atât de mult să evoluăm, dar oare nu încercăm uneori să ne jucăm de-a Dumnezeu? Oare nu încercăm să schimbăm lucruri sau oameni forțând limite ce nu ar trebui atinse? Nu ar trebui  să acordăm mai mult atenție evoluției noastre pe scara bunătății, empatiei, iubirii, unde chiar este loc pentru mai bine? Nu cumva acesta este rolul nostru primordial ca ființe omenești? Poate ar trebui să privim mai bine spre copiii noștri și să ne reamintim ce simplu și ce frumos era când așteptările noastre, mici sau mari, erau încărcate de optimism și de iubire. Judecăm prea ușor, pedepsim deși nu avem dreptul, luăm mai mult decât ni se cuvine și oferim mai nimic la schimb.

​

Recomandări

​

Recomand această fereastră către sufletul lui Charlie tuturor cititorilor, indiferent de genul literar pe care-l preferați. Ne reamintește că  viața este mereu frumoasă, depinde doar unghiul din care alegem să privim. Ne învață că nu întotdeauna ceea ce râvnim este de fapt ceea ce ne dorim. Căutăm de cele mai multe ori fericirea în locuri greșite, când ea se regăsește în lucruri mărunte. Fiecare dintre noi este dator să aibă grijă de propriul suflet deoarece el este cel mai important în relația cu noi înșine și cu ceilalți. Singurătatea poate fi o povară foarte grea, iubirea este remediul ei...Iar noi, cei care putem să facem diferența între bine și rău, ar trebui să-i protejăm pe cei care nu pot. Nu este vina lor. De ce alegem să facem rău când putem face bine? De ce arătam cu degetul când putem ajuta? Sunt atâtea ”De ce?” încărcate de înțelepciune în acest roman, care te pun pe gânduri, care te motivează să fii mai bun...

Flori pentru Algernon este cumva radiografia a unui suflet ce trece prin toate stările, de la naivitate la complexitate, de la fericire la suferință, de la iubire la ură, de la inferioritate la supremație. Cu ce va rămâne?

Lectură  nu este facilă, va frânge inimi! Este concominent sare și unguent pe rană!  Însă veți citi mai mult decât o carte! Veți citi pentru suflet! Îndrăzniți Flori pentru Algernon!

Până data viitoare, Cer senin!