top of page

Autor: Jo Nesbo

​

Notă: 8,9

​

Categorie literară: roman poliÈ›ist, crime

 

Multe cărÈ›i pe care le-am citit au fost recomandări ale prietenilor mei, care, la fel ca mine, găsesc în lectură un mod de relaxare, de educare, de eliberare. Nu degeaba se spune că cine se seamănă, se-adună. Și este mult mai simplu să recomanzi o carte unei persoane pe care o cunoÈ™ti. Mergi cumva la sigur! Aceasta este È™i povestea romanului pe care vi-l prezint astăzi. Cel mai bun prieten al soÈ›ului a citit-o, l-a fascinat È™i s-a gândit instant să mi-o împrumute È™i mie! Știa că voi fi la fel de încântată de descoperire! Pentru că până în acel moment nu auzisem de Jo Nesbo È™i de Fiul său. Iar acum nu pot să îi mai uit!

​

Declar răspicat că „Fiul” este cel mai bun roman pe genul crime pe care l-am citit în ultima perioadă! Are toate elementele necesare unui roman poliÈ›ist de primă clasă! M-a captivat total È™i nici o clipă nu am anticipat deznodământul, ba mai mult m-a È™ocat! Totul este atât de bine gândit încât este foarte greu să-l laÈ™i din mână!

​

Detalii, personaje

​

Povestea este una neobiÈ™nuită, cu elemente cumva contradictorii ( crimă È™i religie, iubire È™i ură) într-un Oslo a lumii contemporane. Personajul central este chiar fiul care vrea să facă dreptate tatălui său într-un mod cu totul deosebit.

​

Sinuciderea părintelui său a fost momentul când viaÈ›a lui Sonny Lofthus s-a destrămat, când nu i-a mai păsat de ziua de mâine. Însă clipa în care află că totul a fost doar o mare minciună îl trezeÈ™te din nou la viață. Din acel punct, din cel mai docil È™i drogat deÈ›inut al închisorii, din confesorul tuturor prizonierilor, se transformă în cel mai aprig È™i lucid justiÈ›iar! Atuul lui principal este informaÈ›ia culeasă de-a lungul atâtor ani de confesiuni. Misiunea lui devine mai importantă decât viaÈ›a lui oricum de mult fără rost. Și totuÈ™i pe un fond atât de însetat de răzbunare apare È™i iubirea...

​

Curios este modul de construire al personajului: doar prin ochii celorlalÈ›i. Pe parcursul celor 600 de pagini, nu există nici un moment de introspecÈ›ie, nici o singură scenă în care Sonny să ne transmită direct ceea ce simte. Antiteza înger-demon este o constantă în tot ce întreprinde. Nu îl poÈ›i iubi, dar nici nu îl poÈ›i urî. Oscilezi între cele două stări.

​

Celelalte personaje sunt la fel de interesante. Câteodată nici nu È™tii pe cine să crezi, cui să îi dai dreptate în această misiune justiÈ›iară. Dar finalul mă obligă să mă opresc aici cu detaliile.

​

Gânduri, recomandări

​

M-am întrebat de-a lungul romanului, dacă merită tot ce face Sonny pentru a-È™i răzbuna tatăl? Dacă va reuÈ™i vreodată să se izbăvească? Dacă va mai pune capul pe pernă împăcat? Au fost însă È™i atâtea momente în care i-am dat dreptate, când am preferat demonul din el... Întreaga poveste mi s-a părut una dură, de la început până la final. Însă chiar È™i aici, de nicăieri, se înfiripă o relaÈ›ie de iubire, care nici o clipă nu acaparează firul narativ. Fiul merge mai departe...orice ar fi!

​

Prin ochii naratorului, am descoperit Oslo, oraÈ™ul unde se petrece acÈ›iunea. Dar este prezentat într-o lumină atât de gri, de difuză...Momentan nu îmi trezeÈ™te interes să-l adaug pe lista de călătorii. Va trebui să-l descopăr dintr-o altă perspectivă.

Dacă citiÈ›i pe spatele coperÈ›ii romanului, veÈ›i găsi un rezumat care dezvăluie exact cât trebuie fără să strice surpriza. Există riscul însă, să nu vi se pară interesant, să pară totul prea simplist.

​

Vă înÈ™elaÈ›i, credeÈ›i-mă! Aveam să cad în aceeaÈ™i capcană! M-a salvat recomandarea! Amator sau nu de romanul poliÈ›ist, acesta chiar merită să-i oferiÈ›i o È™ansă!

​

Până data viitoare, Cer senin!

​

Fiul

bottom of page