Autor: Eric Emmanuel Schmitt

​

Notă: 8,7

​

Categorie literară: ficțiune, religie

​

Citat preferat: „Copiii fericiți au obiceiul să se creadă Dumnezeu.”

​

Poate că numele cărții pare la prima vedere o blasfemie, un afront adus sfintelor evanghelii. Dar să știți că nu este deloc așa.

Nu o să vă mint: conținutul are legătură cu titlul. Este povestea Mântuitorului. Este ficțiune, dar bine documentată. Apar răspunsuri la întrebări pe care poate și noi ni le-am adresat de-a lungul vieții vizavi de unele episoade din viața Mântuitorului.

Autorul a găsit propria versiune și ne-o prezintă și nouă.

​

Despre roman

​

Romanul are 3 părți principale. În prima parte apare confesiunea lui Ieșua care își rememorează viața în grădina Ghetsimani.

Cea de-a doua parte este povestea lui Pilat după ce Iisus este arestat în grădină. Iar în ultima autorul ne explică de ce și cum a scris această carte.

Partea mea preferată a fost cea dintâi. Este o perspectivă tare interesantă și îl pune pe Mântuitorul nostru într-o lumină mai aproape de noi cumva. Citind această poveste, îl simți mai uman. O să înțelegeți ce vreau să spun doar dacă parcurgeți cartea.

​

Plusuri, minusuri

​

Mi-a plăcut în primul rând curajul autorului. Nu este ușor să abordezi asemenea subiect într-o lume cumva îndoctrinată. Poate trezi numeroase antipatii, dacă nu asta s-a și întâmplat cumva…însă dacă ai răbdare să o parcurgi, realizezi că domnul Schmitt are doar gânduri bune.

Ce mi-a rămas întipărit în minte și mi-ar plăcea să fi fost așa este motivul pentru care Iuda l-a trădat pe Iisus. Argumentul adus de acest roman denotă doar iubire și încredere nețărmuită. Intrigant, nu?

Și cât de frumos sunt explicate minunile…dar câtă frustrare apare în sufletul lui Ieșua din cauza lor. Realizează că mesajul lui nu mai este auzit. Oamenii vin să-l vadă doar pentru minuni. Și nu este suficient. Mesajul este cel care contează. Dar vorbele lui par să se izbească de un zid…

Partea a doua, povestea lui Pilat, a avut momente care m-au plictisit. Deși fiecare explicație, fiecare secvență relatată construiește personajul Pilat, total diferit de cum îl percep pe cel din Biblie.

Nu mi-a plăcut cum este redată relația lui Ieșua cu familia lui de sânge. Prea dusă la extrem.

​

Personaje și alte puncte ce merită comentate

​

Personajul principal este fără doar și poate Ieșua. Un Ieșua care în așteptarea gărzilor, își amintește cele mai importante momente din viața sa. Iar amintirile încep încă din copilărie, de la vârsta de șapte ani, când a realizat că nu este nemuritor. Apoi încet, încet, viața sa începe să capete noi valențe. A durat mult timp până ca el să creadă în rolul său pe acest pământ.

Pilat nu crede în minuni, dar crede în bunătate, crede în dreptate, crede în iubire. Și a crezut că Ieșua este un om bun. Totuși nu l-a salvat. Din mai multe motive. Iar ceea ce a urmat i-a dat toată logica peste cap.

Există mai multe personaje controversate, dar vă las pe voi să le descoperiți.

Există și desfrânare, comportament atipic pentru o evanghelie. Dar aceasta nu este o evanghelie, iar scopul este să prezinte contextul acelor vremuri din Ierusalim. Totuși nu am văzut neapărat rostul anumitor secvențe de acest gen…

 

Recomandări

 

Pe la pagina 10 a cărții am realizat că am mai citit cartea asta cândva prin liceu. Dar aveam vagi amintiri așa că am continuat. Și nu mi-a părut rău. Mi-a plăcut.

O recomand. Este perspectiva unui om credincios, dar care s-a documentat foarte mult pentru scrierea acestui roman cu un titlu atât de controversat.

Mai multe vă las pe el să vă spună motivul reinterpretării celei mai vechi povești:

„Justific această îndrăzneală prin scopul cărții mele: acela de a crea o imagine vie și apropiată a lui Iisus a cărui figură e ștersă după atâtea veacuri de reprezentări pioase, al cărui cuvânt nu răsună decât ca un ecou abia auzit, repetat papagalicește, ale cărui fapte sunt încremenite în tablouri atât de cunoscute încât nimeni nu le mai observă, ale cărui strigăt, îndoială, curaj sunt ignorate, înăbușite de Bisericile care, pentru a edifica poporul, au vrut să prezinte un Dumnezeu încurajator, sigur de el, conștient de propriul destin.”

 

Spor la citit și Cer senin!