Cazări memorabile în Transilvania

Din Castelul Haller direct în șura animalelor

În periplul călătoriilor noastre prin țară, unul din weekend-uri ne-a găsit în Transilvania și s-a dovedit memorabil din foarte multe puncte de vedere, însă contrastul cazărilor alese a fost unul care merită nu doar menționat, ci detaliat.

Țin de la început să menționez că ambele alegeri de cazare mi-au plăcut teribil de mult, deși singurul punct comun ar fi așezarea lor la sat.

Castelul Haller

Prima noapte ne-a găsit în cadrul somptuos, nobil al castelului Haller, situat la doar 22 de kilometri de Târgu Mureș, în satul Ogra. Gps-ul ne-a purtat pe străzile satului și din senin, dintre casele obișnuite a răsărit o curte mare în mijlocul căreia trona un imobil impozant, cu o fațadă deschisă la culoare și cu un aer regesc.

Însă exteriorul este simplu pe lângă interiorul ce păstrează eleganța secolelor trecute.

Recepția, holurile și scările sunt încărcate de istorie. Numeroase tablouri, obiecte de artă, piese de mobilier, chiar și blazonul familiei sunt prezente în spațiile comune și chiar îți oferă certitudinea că te afli într-un edificiu valoros. Camerele sunt spațioase și curate, însă foarte întunecate din punctul meu de vedere. La fel și holurile.

Din fericire, priveliștea spre grădina interioară a castelului mi-a luminat inima. Și nu doar priveliștea, ci grădina în sine. Este loc suficient pentru o plimbare înainte de cină, există un loc de joacă pentru copii, chiar și o zonă cu câteva animăluțe domestice. Sunt și multe zone unde te poți retrage să citești liniștit, iar terasa este foarte îmbietoare pentru cafeaua de dimineață. Este liniște, foarte multă liniște. Iar cireașa de pe tort a fost Spa-ul, unde ne-am răsfățat în bazinul cu apă sărată termală și în jacuzzi, iar Ares nu a ieșit deloc din piscina pentru copii.

Cina servită la restaurantul castelului a fost bună, la fel și micul dejun inclus în prețul camerei (undeva la 350Ron/noapte).

Din ce am înțeles există și cramă pe care noi nu am reușit să o vedem. De asemenea, nu lipsește acel salon spațios unde se pot organiza evenimente private cu o capacitate de 100 de persoane. Una peste alta, ne-am simțit foarte bine. Poate a fost și datorită faptului că eram foarte puțini turiști cazați și am avut castelul doar pentru noi. Nu a fost deloc aglomerat și ne-am putut bucura în tihnă de toate.

Însă mi s-a părut atât de ciudat când, după micul dejun după ce am fost serviți regește și ne-am perindat printre obiecte de artă, am ieșit la o plimbare prin sat. Contrastul este izbitor. În curte totul încearcă să fie regal, în sat totul este agrar. Parcă castelul a căzut din cer acolo ca o cometă și strălucește prea tare. Dar tocmai asta îl face special. Dacă îl recomandăm? Da. Este o experiență!

Dominic Boutique

După o noapte la castelul Haller ne-am mutat mai aproape de Sighișoara, locația aleasă fiind Dominic Boutique din satul Cloașterf.

Deși numele cazării este unul foarte select și dă senzația de stil și clasă, realitatea este alta. Dominic Boutique este o fostă gospădărie amenajată în scop turistic. Pe lângă casa mare, toate celelalte anexe ale gospodăriei au fost gândite și amenajate pentru a deveni spații de cazare. Astfel atelierul, cotețul și șura pot fi închiriate de către turiști pentru a petrece un weekend la țară. Hambarul și grădina sunt spații comune.

Ai parte de toate facilitățile, însă totul este amenajat pentru a păstra autenticitatea vieții de sat. Pereții nu sunt tencuiți, obiectele de decor întâlnite sunt furcile de întors fânul, fierul de călcat de pe vremea bunicii, covoarele țesute. Este ca la țară, dar acea țară de mult apusă. Doar toaleta este în casă. Totul este rudimentar cumva, dar un rudimentar frumos.

Noi am închiriat casa animalelor mici. Locul mi-a amintit de copilăria la țară, deși pe atunci stăteam în casa principală, nu în poiată. Spațiul era suficient pentru două persoane și un copil, dar noi am stat patru adulți și un copil și atunci mic a devenit și mai mic. Dar tocmai această apropiere involuntară a devenit motiv de râs și bună dispoziție pentru cele două nopți petrecute acolo. Am fost înghesuiți, dar foarte fericiți. Am împărțit o toaletă minusculă, unde fiecare sunet era ecou în toată căsuța, ne-am încălzit cu caloriferul electric pentru că soba nu fusese curățată încă, iar grătarul l-am făcut la lumina lunii și al telefonului. Însă mult spus grătar. Pentru că în fericirea noastră, am cumpărat cărbunii, muștarul și cartofii, carnea rămânând undeva prin supermarket.

Lăsând la o parte experiențele haioase în patru, locul este unul autentic, unde liniștea este la ea acasă. Aici chiar ești la sat. Dimineața auzi cocoșul cântând în vecini și vaca mugind undeva în livadă. Aerul rece și curat al dimineții te izbește de cum deschizi ușa, iar roua îți udă încălțămintea de la primul pas. Tu abia ai deschis ochii, dar satul e treaz de mult. Însă cumva nu îl simți, nu ai nici o presiune. Rostul tău este să te relaxezi, să te bucuri de tot ce te înconjoară. Hambarul, locul comun pentru servirea mesei sau pentru socializare este piesa centrală a gospodăriei, iar livada din spatele său este propice pentru o carte bună, pentru un moment de reculegere, pentru un picnic în familie sau pentru odihnă la umbra pomilor încărcați cu fructe.

Iar când părăsești gospodăria, în poartă te așteaptă câțiva căței prietenoși, multe pisici curioase și un sat la fel de autentic, dar tăcut. Multe case sunt abandonate, lăsate în urmă de proprietarii lor, însă fațadele acum degradate dovedesc că satul Cloașterf a fost cândva frumos, foarte frumos. De aici poți să ajungi foarte ușor la Sighișoara (17 km), Viscri, cetatea Rupea, chiar și la salina Praid. Și dacă nu vrei să te gospodărești cu mâncarea, o doamnă foarte drăguță vine cu mâncare gata pregătită și te răsfață de la micul dejun până la cină. Trebuie doar să anunți din timp.

Se simte că mi-a plăcut mult, nu-i așa? Mi-a fost tare drag să stau aici chiar dacă au fost și anumite aspecte pe care mi le-aș fi dorit un pic altfel. Nici prețurile nu au fost mici. Însă aș reveni. Pentru că eu nu am nevoie de foarte mult ca să fiu împlinită! Ci doar de oamenii potriviți, de curățenie și de căldură. Iar acestea nu au lipsit! Și mie mereu mi-a plăcut la țară! Cu cât mai autentic, cu atât mai bine.

Într-un singur weekend am fost și prințesă și fata de la țară.
Am plecat de la castel, unde am fost tratată regește, la casa de la țară, unde am regăsit simplitatea vieții. Care mi-a plăcut mai mult? Greu de ales pentru că nu au termen de comparație. Însă amintiri mai multe și mai colorate, care îmi aduc instant zâmbetul pe buze am în căsuța animalelor.
Uneori puțin este mai mult. Simplitatea este mai bogată.

Să aveți doar Cer senin!