Autor: Gabor Mate

Notă: 8,2

Categorie literară: dezvoltare personală

Citat preferat: Dacă ai de ales între a simți vina și resentimentul, alege vina de fiecare dată.

Mi-a luat ceva timp să citesc această carte. M-a prins într-o perioadă când corpul meu chiar spunea NU la tot ce îl expuneam, dar eu nu înțelegeam și insistam în continuare. Aveam o listă întreagă de bifat! Am reușit să finalizez cartea abia atunci când mi-am permis răgaz doar pentru mine fără să mă gândesc la câte mai am de făcut. Pentru că mereu apare altceva de realizat, altcineva pe care să mulțumești.

În urma lecturii, am înțeles că eu știu să spun și NU, dar nu mereu.

 

Când corpul spune NU este clar un semnal de alarmă pentru toți cei care nu avem grijă și de noi, pentru cei care nu au învățat să spună NU atunci când simt nevoia să facă asta, pentru cei care își înăbușă constant adevăratele sentimente, emoții. La un moment dat, corpul va ceda și va spune el NU sub cele mai rele forme.

 

Ca să fiu mai explicită și nu atât de literară cum sunt de fel, Gabor Mate aduce în prim plan, prin numeroase cazuri reale (ale pacienților săi, dar nu numai), consecințele stresului în viața noastră de zi cu zi. El este ferm convins că sistemul nostru imunitar este influențat într-o foarte mare măsură de modul cum gestionăm gândurile și emoțiile, cum știm să facem față anumitor situații și cum ne-am vindecat sau nu de traumele trecutului. Experiența sa ca medic, dar și ca supraviețuitor al Holocaustului îl ajută să asocieze anumite boli (diabet, scleroză multiplă, Alzheimer, tulburări reumatice etc) cu același tip de persoană, de caracter, de gestionare al emoțiilor în diferite contexte.

Cartea este un almanah de povești de viață similare ale unor persoane care au sfârșit prin a avea același diagnostic medical, deloc ușor.

 

De-a lungul profesiei sale, medicul Gabor Mate nu a încercat doar să trateze boala, ci a încercat să înțeleagă cauzele ei. De aceea a devenit confesor al pacienților săi, a dorit să afle mai mult decât un istoric medical. A pătruns cu răbdare, cu înțelegere în universul ascuns al fiecărui pacient, atât de ascuns că nici cel tratat nu-l bănuia. Cei ce credeau că sunt fericiți, au realizat că nu au fost niciodată cu adevărat. Cei care aveau doar amintiri frumoase din copilărie, au descoperit că reprimau de fapt partea traumatizată ce i-a schimbat pentru totdeauna. Cei mai drăguți și amabili oameni sunt și cei care ar trebui să învețe să spună și NU, dacă țin la sănătatea lor. Astfel, după ani întregi de povești, de cercetări, au început să apară similitudini ce nu au putut fi ignorate vizavi de relația minte-corp.

Cu cât citești mai mult, apar tot felul de întrebări: sănătatea corporală ține de o doză de egoism, de capacitatea de a te pune pe primul loc când poate alții au nevoie de tine? Este atât de grav că ai vrut să uiți întâmplări urâte pe care nu ai știut la acel moment cum să le tratezi altfel? Că le-ai închis într-un sertar? Obiceiul de a spune DA atunci când simt nevoia de NU produce atât de multe pagube corpului meu pe termen lung?

 

Fiecare cititor interesat de subiect va avea propria concluzie la finalul acestei lecții de sănătate mintală, ce vine (se pare) la pachet și cu cea corporală.

Ce am învățat eu? Că vina trece, resentimentul nu. Este mai bine să mă simt vinovată că uneori am refuzat decât să trăiesc cu resentimentul că am acceptat ceva ce nu-mi doream deloc. Sunt genul care spun destul de des NU (soțul meu sigur confirmă), dar tind să cred că nu în aspectele care contează cu adevărat, care mă afectează cel mai tare. Mă stresez din lucruri prea mărunte (asta știam de ceva timp)  și ar fi timpul să trăiesc mai mult, să analizez mai puțin. Am câteva persoane în viața mea care nu au știut niciodată să spună NU! Și cred că ar fi cazul. Abia aștept să aud părerea lor după ce vor citi cartea pentru că le-o voi pune în brațe. Se regăsesc în cele spuse de autor?

 

Una peste alta, cartea este interesantă, dar greoaie. Însă nu-mi pare rău că am citit-o! Și o recomand!

Poate așa vom înțelege că și noi suntem importanți, nu pentru alții, ci pentru noi!

 

Până data viitoare, Cer senin!

Când corpul spune NU