​

Autor: Sorin Turturică

​

Notă: 8,9

​

Categorie literară: memorii, jurnal

​

Citat preferat: „ELE erau egale cu EI, iar prin ignorarea acestui adevăr, timp de secole omenirea renunțase la jumătate din potențialul ei.”

 

Lumea aviației militare românești este mică. Într-un fel sau altul ne cunoaștem toți între noi. „Aviatoarele României” este o carte pe care o am cu autograf din partea autorului, pe care îl cunosc personal datorită acestui cerc închis.  Am avut ocazia să particip cu domnul Sorin Turturică la câteva evenimente. Este un profesionist, un om cald și cu iubire mare față de trecut. Este un istoric pasionat, care știe să îți atragă atenția atunci când vorbește. Și se pare și când scrie.

 

Despre carte

​

Titlul este destul de elocvent, dar dați-mi voie să scriu câteva lucruri despre un subiect care îmi încântă inima. Este tare interesant să aflu atâtea informații noi despre precursoarele mele și să le împărtășesc cu voi.

Elena Caragiani, Smaranda Brăescu, Ioana Cantacuzino, Irina Burnaia, Nadia Russo, Virginia Duțescu, Mariana Drăgescu. Plus alte câteva nume. Ele sunt primele femei care au iscălit pagini de istorie în aviația română și cea mondială. Ele sunt primele femei care au demonstrat că avionul nu ține cont de gen. Ele au fost primele și au dus tot greul…

Le cunoaștem recordurile, le slăvim performanța, dar știm prea puține din câte au îndurat. Și nu știm pentru că s-ar fi plâns ele. NU! Ele nu s-au văitat deloc de toate piedicile din calea lor. Pentru că nu au vrut să își facă țara de râs. O țară care le-a susținut atât de puțin chiar și atunci când reprezentau România la nivel mondial (mă refer la Smaranda în mod special). Cei care ar fi avut puterea să le ușureze munca, le-au îngreunat-o doar pentru că purtau fustă.

 

Este o carte despre curaj, despre cutezanță, despre loialitate, despre patriotism, despre începuturile aviației, despre începuturile comunismului și ale sale metehne.

 

Impresii

 

Deși este o carte subțirică, sunt convinsă ca a fost nevoie de un efort colosal pentru a aduna atâtea informații dintr-o perioadă când femeile nu erau promovate. Atât misoginism era. Nu mă mir că nu a dispărut. Are rădăcini bine înfipte!

Se vede că autorul este un istoric. Sunt foarte multe date, stilul este mai mult formal. Pe alocuri apare și câte un dram de sensibilitate și de admirație.

A trebuit să citesc cu pixul în mână pentru a ține pasul cu cronologia evenimentelor. Cine nu e pasionat de istorie, de aviație sau de femei hotărâte, îi va fi dificil să parcurgă cartea.

Mi-a dat senzația de ȘTIAȚI CĂ. Am aflat numeroase lucruri noi și chiar nume noi. De exemplu de Irina Burnaia nu știam. A fost mare figură. Habar n-aveam că sora lui Aurel Vlaicu a zburat înaintea lui. Sau că primul avion al Smarandei a purtat numele de Aurel Vlaicu. Foarte multe curiozități am aflat! Nu am rămas poate cu atât de mulți ani întipăriți în minte (deși iubesc istoria și rețin ușor), însă m-a atins mult dârzenia lor. Le admiram și le respectam și înainte, dar acum și mai mult.

Ce nu mi-a plăcut este faptul că mi s-a părut un pic haotică. La un moment dat, nu mai știam despre care din aviatoare citesc. Schimba prea ușor povestea. M-a pierdut pe alocuri. A trebuit să mă întorc de câteva ori.

 

Recomandări

 

Eu aș recomanda-o tuturor. O văd în primul rând ca o carte de cultură generală.

Dar poate sunt un pic subiectivă.

Însă sigur femeilor le va fi pe plac. Este o lecție de voință, de îndârjire, de curaj!

 

Vă doresc doar Cer senin!

 

​