Am tot amânat să scriu acest articol. De ce? N-am nici cea mai vagă idee. Poate pentru că un an liniștit nu cere multe cuvinte. Poate pentru că introspecția vine cu un pic de lene. Sau poate doar pentru că uneori e mai simplu să dai scroll pe telefon decât să te uiți în oglindă.
Dar iată-mă aici, gata să-mi pun gândurile pe hârtie și să privesc 2024 în față.
Cum a fost acest an? Un cuvânt? Tihnit. Nimic zguduitor, nimic care să mă scoată din șine. Un an în care ce părea rău s-a dovedit a fi bine, și ce părea complicat… ei bine, a rămas complicat. Am trăit 366 de zile alături de copiii mei, învățând să fiu mamă. Uneori, o mamă grozavă. Alteori, o mamă care își calcă pe nervi și pe principiile proprii. Dar per total, o mamă care speră să fie suficientă.
A fost un an în care toți am fost sănătoși, în care ne-am bucurat mai mult unul de celălalt, în care am avut parte de anumite experiențe ce și-au făcut culcuș în inima mea pentru totdeauna.
Ce regret?
Regret că m-am enervat prea des. Uneori mă gândesc că m-aș enerva mai puțin dacă m-aș teleporta din când în când într-un colț de lume unde să am parte de o mică pauză cu mine. Să nu îmi descarc nervii pe cei din jurul meu!
Regret că nu am ajuns la țară. Doar nu e la capătul lumii.
Amân atât pentru că nevoie să ajung singură acolo…am nevoie să revăd locurile copilăriei mele.
Și mai regret că încă nu am scăpat de „overthinking”. Mi se pare că analizez totul prea mult – de la ce spun ceilalți, până la cum am bifat toate sarcinile ce mi le-am stabilit pentru ziua respectivă.
Dar cel mai mult, regret că s-a încheiat perioada în care am fost 100% pentru copiii mei. S-a terminat o etapă. Ei cresc. Iar eu învăț să mă adaptez.
De ce sunt mândră?
Sunt mândră că am avut curaj să ies din zona mea de confort.
N-a fost ușor, dar mi-am permis să încerc lucruri noi.
Sunt mândră că am supraviețuit fiecărei zile fără să-mi pierd complet mințile. Da, sună dramatic, dar dacă ai copii mici și un program haotic, mă înțelegi.
Sunt mândră de prietena mea care și-a lansat prima carte. De copiii mei, care râd mult și sunt fericiți (măcar atât!).
Și sunt mândră că, după toate, la finalul fiecărei zile, casa mea e tot întreagă.
Pentru ce sunt recunoscătoare?
Pentru familia mea. Știu cât de iubită sunt și cât de norocoasă mă simt că am oameni buni lângă mine.
Pentru sănătate. Într-o lume în care totul pare să se schimbe peste noapte, sănătatea e cel mai de preț cadou.
Pentru serile în care adorm lângă copiii mei, cu nasul în părul lor. E magic.
Și, bineînțeles, pentru bradul împodobit, liniștea casei și tihna acestui an.
Știu că 2025 va fi mai tumultuos, dar deocamdată mă bucur de liniște.
Ce am învățat?
Am învățat că pierd prea mult timp cu lucruri care n-au nicio importanță.
Am învățat că merit. Orice vis, orice bucurie, orice pauză de cafea.
Am învățat că sunt cea mai bună mamă pentru copiii mei. Așa imperfectă cum sunt.
Am învățat să spun „Nu” fără să mă simt vinovată. Bine, uneori încă mă simt vinovată, dar progresul e progres.
Și am învățat că, uneori, e bine să mă uit mai atent în jur. Realitatea are un mod fascinant de a-ți arăta frumusețea ei atunci când o privești fără filtre.
Cărți, social media și călătorii – cum stau la final de 2024?
Cărți? Ei bine, nu am reușit să citesc chiar cât mi-aș fi dorit. Mai multe cărți pentru decât cărți pentru oameni mari. Dacă un volum de povești despre animăluțe numărate de 14 ori înainte de culcare se pune, atunci pot spune că am citit mult!
Social media? Am fost mai activă acasă decât online. Nu știu ce să spun… pentru urmăritorii mei, poate am fost un pic absentă. Dar pentru copiii mei, am fost prezentă 100% la toate momentele importante: de la primul „mami, ai uitat să-mi pui apă la școală” până la „mami, am făcut un desen pentru tine!”.
Călătorii? Niciodată suficiente! Dacă ar fi după mine, 2024 ar fi avut 366 de zile de vacanță. Dar, cum zice o vorbă, „nemulțumitului i se ia darul”. Așa că sunt recunoscătoare pentru toate locurile pe care le-am vizitat anul acesta, chiar dacă mai am o listă luuungă pentru 2025.
Ce îmi doresc pentru 2025?
Sănătate. Pentru toți. Și pentru mine.
Să ajung la țară!! Poate dacă las scris aici, se va împlini! Deși ține doar de mine cumva!
Decizii bune și un echilibru între familie și muncă. Mai ales că simt că jonglez mereu între cele două, ca un clovn la circ.
Fiecare zbor să fie o misiune îndeplinită cu succes. În slujba cetățenilor, a siguranței și a binelui comun, îmi propun să îmi fac meseria așa cum știu mai bine, cu dedicare și cu profesionalism. Și mai presus de toate, să mă întorc mereu acasă, la ai mei, acolo unde găsesc liniștea și iubirea care mă țin cu picioarele pe pământ.
Timp de calitate cu mine însămi. Fie și 10 minute pe zi. Dar să fie doar ale mele.
O Românie mai frumoasă și mai preocupată de ce lasă în urmă.
Și, cel mai important, un acasă plin de dragoste și zâmbet.
Cam așa a fost 2024 pentru mine: tihnit, cu multe lecții și momente de neuitat.
Și, dacă mă întrebați, exact de asta aveam nevoie.
2025, să fii bun cu noi!
Cer senin tuturor!
Kommentare