top of page

Față în față cu mine

Poza scriitorului: Diana ApostolDiana Apostol

Autor: Smaranda Ciurdărean

Notă: 8

Categorie literară: mărturie, povestea reală

Citat preferat: „…iubirea înseamnă susținere chiar și atunci când nu ești de acord.”


„În primul rând am început să scriu pentru mine. Scrisul este metoda terapeutică care mă eliberează și-mi permite să fiu eu, să mă dezlănțui în gânduri, ca apoi să mă echilibrez…totul din interior.” 

Această confesiune a autoarei mi-a atins o coardă sensibilă. Citind, am simțit că îmi descrie propriile gânduri. Poate că de aceea cartea a ajuns la mine, ca să îmi ofere ocazia de a reflecta asupra unor lucruri pe care, în agitația vieții, le-am amânat.


Și totuși, viața are un mod ironic de a ne învăța lecții: oricât de clar ar fi drumul trasat de ceilalți, uneori nu înțelegem decât după ce dăm și noi cu capul de pragul ușii. Cred că așa va fi și în cazul meu.

Smaranda, îți mulțumesc pentru carte, pentru lecții, dar mai ales pentru bunătate!


Despre carte


Smaranda își scrie povestea cu onestitate și simplitate, fără artificii inutile. Este o călătorie a regăsirii de sine, una pe care o continuă zi de zi. Povestea ei nu este tragică sau ieșită din comun, ci una în care fiecare dintre noi s-ar putea regăsi. Tocmai această simplitate o face atât de puternică.

Ea a ales s-o pună pe a ei pe hârtie. A fost o eliberare, dar și o conștientizare. Cartea aceasta este de fapt oglinda ei și vrea să se prezinte lumii exact așa cum este ea. Nicidecum perfectă, ci imperfectă!

A simțit nevoia să ne lase și pe noi să privim în oglinda ei în speranța că ne vom vedea noi pe noi. Privind-o pe ea întâi, poate ne vom ușura calea spre a ne iubi mai mult, spre a ne pune pe primul loc măcar din când în când, poate vom învăța poate să spunem NU, vom înțelege că este normal să te lași ajutată, să îți iei pauze de respiro.


„Prea mult timp m-am concentrat pe rezultatul final, fără să văd drumul până acolo, fără să sărbătoresc progresul de la fiecare pas. Am vrut să fie perfect, dar perfecțiunea nu o atingem niciodată.” Câte dintre noi facem asta? Câte dintre noi nu punem prea multă presiune pe noi? Smaranda a reușit să schimbe ceva în modul ei de a privi lumea, de a se privi pe sine însăși, de a se bucura de viață doar după ce a atins praguri critice precum burnout, atacuri de panică, sentimentul permanent de nemulțumire.


Un punct central al cărții este procesul de vindecare al autoarei. Smaranda împărtășește metodele care au ajutat-o să își regăsească echilibrul, punând accent pe terapie. Își dorește să normalizeze acest proces, în contextul unei societăți care încă asociază psihoterapia doar cu probleme grave.

Aceasta subliniază că fiecare persoană resimte dificultățile diferit. Deși, privit din exterior, părea că Smaranda avea „totul” – o familie iubitoare, o carieră de succes – ea se simțea neîmpăcată. Procesul ei de conștientizare și acceptare este descris cu sensibilitate, iar lecția transmisă este clară: succesul nu poate compensa lipsa fericirii.


Impresii, plusuri și minusuri


Unul dintre detaliile care m-au impresionat este coperta cărții: minimalistă, fără autor, fără editură, doar titlul. Abia după lectură am înțeles simbolismul – coperta este o oglindă, iar fiecare cititor trebuie să se privească pe sine în ea.

Foarte frumos și inteligent gândit!


Un alt detaliu care mi-a plăcut este brățara cu inscripția „Tempo ad lib”, care însoțește cartea. Inițial nu i-am înțeles rostul, dar după ce am terminat de citit, am realizat că aceasta devine o mantră – un memento de a-mi trăi viața în propriul ritm.


Am rezonat mult în ceea ce privește principiile după care se ghidează, însă preferatul meu rămâne cel formulat în citatul următor: „Libertatea mea se încheie acolo unde începe libertatea altuia” ( John Stuart Mill). Așa mi-am ghidat și eu toate acțiunile. Așa am fost educată, așa cred că este corect și uman.


De asemenea, menționează foarte des de melodia „Unstoppable” a cântăreței Sia. O știi? Eu am ascultat-o de sute de ori în căști la volum maxim și încă este una din preferatele mele. Abia acum, citind cartea și analizând versurile, înțeleg de ce îmi place atât de mult și simt că mă reprezintă! 


Pe de altă parte, au fost momente în care lectura m-a făcut să mă simt cicălită. Întrebările și exercițiile propuse de autoare sunt provocatoare, dar uneori prea multe. Spre exemplu, întrebări precum „Cum ești tu cu tine, acum în viața ta?” m-au obligat să mă confrunt cu propriile nesiguranțe, ceea ce poate fi inconfortabil. De asemenea, exprimarea este uneori prea simplistă, iar tonul devine ocazional pueril.



Recomandări


„Față în față cu mine” este o carte scrisă cu sinceritate și dedicată, în special, femeilor. Deși ușor de citit, te provoacă să reflectezi la propriile emoții, priorități și alegeri.

Dacă simți că ai nevoie de un imbold pentru a te pune pe primul loc, pentru a te iubi și a-ți accepta imperfecțiunile, atunci această carte este pentru tine.


În încheiere, te las cu o întrebare din carte:

„Tu la ce visezi?”

26 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

Jurnalul lui 66

Comments


Abonare

Multumesc!

© 2022 by PaperWingsro. All rights reserved.

  • Instagram
  • Facebook
bottom of page